Cum le-a fost profesorilor cu școala online în starea de urgență?

Postat la 28 iulie 2020 de OANA SANDU în categoria Știri







Cum le-a fost profesorilor cu școala online în starea de urgență?


Profesori în științele educației de la Universitatea din București, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timișoara și Institutul de Științe ale Educației au cercetat în ultima săptămână din martie cum au lucrat profesorii în online. La studiul, care se numește „Școala online. Elemente pentru inovarea educației” și poate fi găsit aici, au răspuns peste 6.000 de cadre didactice din toate județele, de la toate nivelurile de învățământ. Este practic unul dintre cele mai mari studii din această perioadă privind modul în care profesorii au perceput intrarea școlii în online – un proces implementat brusc în timpul pandemiei. Rezultatele cercetării pot ajuta profesorilor care așteaptă să înceapă noul anul școlar, care ar putea veni la pachet și cu o altă perioadă de școală online sau cu o variantă hibrid. 

Un sfert dintre cei intervievați consideră că violența psihologică a crescut în zona online care fie a compensat interacțiunile față în față, fie chiar a cunoscut o  potențare a fenomenului.

Lipsa dotărilor tehnice performante, complicațiile generate de necesitatea instalării, mentenanței, setării și managementului platformei, lipsa unor instrumente tehnologice necesare în managementul real al clasei au fost considerate elemente de risc.

Profesorii au mai spus și care au fost lucrurile care s-au pierdut în educație, în timpul școlii online: relaționare umană, sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare, lipsa unui dialog autentic cu clasa, imposibilitatea urmăririi notițelor elevilor, metodele de evaluare greu de implementat.  

Profesorii au considerat că dedică mai mult timp decât în maniera tradițională și reușesc mult mai greu să motiveze și să mențină treaz interesul elevilor.

Pe de altă parte, profesorii au descoperit și avantaje. Suspendarea întâlnirilor față-în-față a oferit posibilitatea profesorilor și elevilor să se concentreze în mai mare măsură pe ceea ce este esențial, pe elementele cu impact calitativ, pe capacități și competențe, mai degrabă decât pe conținuturi și pe elemente secundare.  

Unii dintre profesori mai utilizaseră resursele digitale și în perioada anterioară crizei așa că a fost un punct de start  fundamental pentru a face față școlii online – fără aceste cunoștințe și capacități dobândite și exersate, probabil că situația ar fi fost mult mai  gravă.

Profesorii din rural au părut mai puțin dispuși să acorde credit noilor tehnologii, dar toate cadrele didactice au susținut că vor utiliza în continuare o parte din instrumentele și resursele digitale pe care au început să le folosească în starea de urgență.  

Dacă pentru elevii cu rezultate bune și foarte bune aderența la modul de învățare cu ajutorul tehnologiei este una de lungă durată (și astfel dispun de un cod tehnologic elaborat) pentru elevii cu rezultate școlare medii și slabe acest lucru este mai dificil (ei dispunând de un anumit tip de cod tehnologic restrâns, bazat în special pe utilizarea tehnologiei pentru scopuri de socializare și entertainment).

Elevul are acces la informația digitală, dar nu are o obișnuință de a învăța în acest sens, numeroase alte studii arătând că, înainte de pandemie, obișnuința elevilor de a utiliza device-urile este în direcția programelor de socializare, muzică și entertainment. Este un motiv în plus pentru care se evidențiază necesitatea utilizării a unui număr restrâns de soluții și aplicații digitale pentru realizarea activităților didactice online, având în vedere că elevii sunt puși în dificultate de utilizarea mai multor instrumente informatice.

Iată care sunt și recomandările cercetătorilor:

Pentru profesori:

• Mai multă auto-responsabilizare, inventivitate și curaj decizional pentru a identifica soluții convenabile, în raport cu situațiile date, până la a primi de la factorii decidenți răspunsuri sau căi de intervenție didactică;

•  Profesorii trebuie să aibă mai multă încredere în propriile competențe pedagogice și în valoarea acestora pentru proiectarea activităților de învățare la distanță – de exemplu, revizuirea planificării în funcție de nivelul propriei clase și posibilitățile elevilor; centrarea pe esențial, pe aspectele semnificative din curriculumul prescris; realizarea unei distincții între ceea ce se poate face online și ceea ce rămâne de făcut în sala de clasă. Un alt exemplu: pentru fiecare situație educativă, estimarea și precizarea duratei, evidențierea competențelor specifice vizate/ asocierea unor obiective educaționale precise, oferirea de suport (indicații complete pentru realizarea sarcinilor de lucru, clarificarea și precizarea manierei de comunicare de către elevi a rezultatului sau produsului activității) și feedback pentru temele trimise.

Pentru școli:

 

• Continuarea oferirii de sprijin personalizat pentru cadrele didactice. Formularea situațiilor-problemă comune/ frecvente și identificarea unor soluții la nivelul școlii, potrivite elevilor și comunității locale, chiar dacă acestea nu sunt „în trend”.

 

• Constituirea unui grup/ comandament de comunicare care să fie publicat pe siteul unității și, respectiv, în lista centralizată la nivel de ISJ, care să răspundă eventualelor solicitări ale părinților sau să coordoneze și să asigure calitatea eventualelor oferte de suport din partea societății civile sau mediului IT. Valorificarea, în acest sens, a persoanelor-resursă din instituție: profesori-mentori, ambasadori eTwinning și profesori eTwinning, cadre didactice care au participat la mobilități Erasmus+ în domeniul utilizării TIC în educație, profesori de informatică (și TIC).

• Încurajarea colaborării între profesorii din școală și a schimbului de idei și resurse privind modalitățile de realizare a activităților de educație la distanță.

Newsletter

Aboneaza-te la newsletter-ul Prof21 si te vom tine la curent cu evenimentele importante.