Spații de relaxare în curțile școlilor

Postat la 28 mai 2020 de OANA SANDU în categoria Știri







Spații de relaxare în curțile școlilor


Florentina Mihăilă, educatoare, și Lelia Mitroi, învățătoare, predau în orașul Băilești din județul Dolj, și au creat spații de joacă și relaxare în curțile grădiniței și, respectiv, școlii în proiectul Prof21. Le-am întrebat cum a fost experiența asta, ce le-a adus acest proces de construire a unei grădini noi și ce planuri de viitor au.

Florentina Mihăilă, educatoare:

Provin dintr-o familie de profesori. Am 10 ani de învățământ special, munca era migăloasă pe fiecare caz în parte și din punct de vedere uman și psihologic; copiii aveau nevoie de susținere.

În învățământ îți trebuie suflet, asta contează cel mai mult

La un an după ce am venit la școala din Băilești, ne-am luat aici o căsuță cu împrumut, fiindcă am simțit că ăsta e orașul unde aș vrea să-i asigur copilului o perspectivă sănătoasă în ceea ce privește viața și lumea.

Aici sunt oameni harnici, liniștiți, nu le faci nimic, își vad de ale lor, nu te deranjează.

 Mi-am dorit să arate altfel curtea grădiniței, am vrut ca cei mici să vadă plantele, să le îngrijească. Îmi place copilul să fie copil și, înainte de asta, eu făceam sport cu copiii afară pe butuci de lemn și printre cauciucuri.

Așa arăta până să intrăm în proiect și ideile noastre să fie puse în practică.

Ne-am distrat copios, ne-au ajutat și alți colegi. Era mereu treabă de făcut și trebuia să terminăm, că se punea vremea rea altfel. Am lăsat o vreme lemnul la uscat înainte să-l ancorăm în pământ, și a fost complicat să săpăm gropi pe o seceta enormă.

Ne-au ajutat și părinții, cei săraci au fost cei mai muncitori. Toată curtea grădiniței a fost luată la sapă.

În octombrie, anul trecut, am lucrat. Ne-am imaginat să facem o curte de povești cu anotimpurile, copiii înțeleg altfel anotimpurile dacă le văd pictate. Am luat bulbi de zambile, o magnolie mare. Avem un vecin care când a văzut a zis „am și eu niște lavabil, dar mai am și niște șuruburi, nu le vreți?”

Noi continuăm, pentru că plantele, lemnul trebuie îngrijite.

Primarul m-a întrebat „doamnă, câte lucruri vreți să faceți și nu sunteți nici măcar din Băilești” și i-am spus: „Domne, asta e casa mea, vreau să fie aici o bijuterie”.

Lelia Mitroi, învățătoare:

Sunt băileșteancă, născută în 1970, în octombrie fac 50 de ani, am 31 de ani în învățământ. Mă hrănesc cu ideile elevilor mei, cu modul lor de a privi lucrurile, îmi place mai mult curățenia asta sufletească de la clasele primare.

Inițial am aplicat un chestionar pentru identificarea nevoilor, elevilor, cadrelor didactice, părinților și așa am descoperit că prima urgență a fost spațiul verde. Ne dorim o școală primitoare și știam că mulți copii spuneau că pădurea e doar sursă de lemn, pentru foc, sau pentru construcții, și am vrut să le arătăm, că e plăcut să lucrezi cu natură, păsări, verdeață, să-ți petreci timpul, atât cel de la cursuri cât și cel liber. Inițial am plantat mulți copaci, arbuști, flori apoi ne-a venit ideea să construim un spațiu de învățare în aer liber, și în partea de apus a școlii am construit un fel de clasă sub cerul liber, este vorba de trei bănci așezate în formă de U, în care încap 24 de copii în total, o tablă și o mini-bibliotecă. Le-am scos și boxele pe fereastră și toată școala s-a mutat acolo în timpul pauzelor.

Am turnat și o placă din beton pe care am desenat niște cercuri concentrice pentru diverse jocuri, pentru tenis de picior dar și pentru altele, am lăsat și hrănitor pentru păsări. Am cheltuit 1.800 de lei pentru plante, gard viu, tuia, arțari japonezi, flori am pus bianuale, am avut ajutor de la primărie și ne-au mai dat și anul trecut și anul ăsta, după 31 martie.

Am adus și sălcii, am venit cu ele în spinare, nu s-au prins decât două.

Ne-au ajutat aproape toți colegii, mai ales profesorul de educație tehnologică, care mai scotea la lucru și elevii de a V-VIII, pe care-i avea la ore. Sunt mai câștigați când văd cum se lucrează un lucru.

Mă bucur în primul rând că am învățat să scriu un proiect și apoi am primit banii. Pe mine m-a ajutat foarte mult, mi-a stimulat creativitatea, imaginația, am legat alte relații cu colegii de proiect, am primit ajutor și de la alți colegi. Am avut nevoie de un robinet, un coleg a venit cu el și ne-a instalat un robinet unde aveam nevoie în grădină. Am avut nevoie de betonieră de la Segarcea, un coleg ne-a adus de la Segarcea betoniera, la inaugurare de anul trecut, la serbarea de la acordarea premiilor, am avut fotograf și fotograful când ne-a adus fotografiile a zis că nu vrea să ne ia bani pe ele pentru că așa contribuie la proiectul nostru.

Vrem să le facem niște bănci din paleți, visăm la o mini livadă, am văzut la o grădiniță din Sinaia un gard extrem de frumos care imită portativul și vrem și noi unul la fel cu primele două versuri din „Odă bucuriei”.

 

 

 

 

 

 

Newsletter

Aboneaza-te la newsletter-ul Prof21 si te vom tine la curent cu evenimentele importante.