Violența în școli – 41% dintre elevi declară că se tem pentru integritatea lor fizică  în spațiul școlii

Postat la 22 martie 2019 de Alexandru Gabor în categoria Știri







Violența în școli – 41% dintre elevi declară că se tem pentru integritatea lor fizică în spațiul școlii


 

Potrivit studiilor recente, 41% dintre elevi-respondenți au declarat că și-au simțit pusă în pericol integritatea fizică și/sau morală în școli, aproximativ 10% declară că au întâlnit situații de violențe fizică în propria școală și Ministerul Educației estimează că, anual, se constată în jur de 18.000 de acte de violență în școli. 

O definiței curentă a violenței este cea furnizată de Organizația Mondială a Sănătății, potrivit căreia violența semnifică „ameninţarea sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia sau contra unui grup, unei comunităţi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un traumatism, un deces sau daune psihologice, o dezvoltare improprie sau privaţiuni”. Alte definiții ale violenței sunt ”comportamentul agresiv în care un actor sau infractor foloseste corpul sau sau un obiect (incluzând o arma) pentru a lovi (relativ serios) sau a produce disconfort unui individ” și 1) folosirea fortei fizice pentru a produce raniri cuiva sau a distruge ceva; 2) folosirea ilegala a fortei nejustificate sau efectul creat prin amenintare (ENCARTA 1999).

Există mai multe tipologii ale violenței în școli, în funcție de notele determinante ale acțiunii sau actorii implicați. Astfel, vorbim despre violența între elevi, violența elevilor față de profesori, violența profesorilor față de elevi, violența părinților în spațiul școlii și forme de violență în afara școlii care implică elevi sau cadre didactice. Potrivit cadrului definițional al UNICEF, violența în școli poate îmbrăca următoarele forme, fără a se limita la acestea:

  • pedeapsa fizică;
  • restricție fizică;
  • constrângere solitară și orice formă de izolare;
  • obligația de a purta vestimentație distinctivă;
  • restricții alimentare;
  • restricții sau refuzul de a avea contacte cu membrii familiei sau cu prieteni;
  • abuzul verbal și sarcasmul.

 

Potrivit singurelor date disponibile privind formele de violență ale profesorilor față de elevi, Studiul UNICEF realizat în 2006, cele mai frecevnte tipuri de comportament inadecvat față de elevi includ:

  • Atitudini ironice sau sarcastice
  • Evaluare neobiectivă
  • Agresiune nonverbală
  • Ignorare / neacordare de atenție
  • Excludere de la ore
  • Injurii / jigniri
  • Lovire și pedepse fizice

 

Datele disponibile arată că profesorii se comportă mult mai puțin violent decât alți actori ai comunității școlare, indiferent de tipul respondentului din sondaj, cu o pondere mai ridicată a ratei conduitelor violente ale profesorilor în învățământului post-gimnazial. Situația este recunoscută de 30% dintre managerii și directorii școlari. Cea mai întâlnită formă de violență din partea profesorilor este agresiunea verbală, atitudini ironice, țipete până la injurii, jigniri și insulte. Cu toate acestea, dintre cele aproximativ 18.000 de cazuri de violențe înregistrate anual în unitățile de învățământ din România, în aproximativ 60 de cazuri, profesorii primesc sancțiuni disciplinare. Procentul de profesori care adoptă expresii ale violenței fizice variază între 7% (național) și 10% (București). Cel mai adesea este vorba de forme clasice de corecție fizică, respectiv ”ne dau palme, ne trag de păr...”.  Chair dacă sunt pot părea izolate, astfel de manifestări sunt împotriva normelor educației și încalcă drepturi elementare ale elevilor.

Pentru a limita dimensiunea formelor de violență în școli, Consiliul Europei a emis următoarele recomandări:​

  • conceperea prevenirii violenței ca o dimensiune centrată pe educație în spiritul civismului democratic (toleranța și relații interculturale, egalitate între sexe, respectarea drepturilor omului, gestionarea pacifistă a conflictelor, valorizarea persoanei, a nonviolenței);
  • considerarea tinerilor ca actori și parteneri-cheie în orice acțiune desfășurată în aceasta direcție;
  • conceperea unor modalități de acțiune înainte ca faptele de violență să se declanșeze, avându-se în vedere sensibilizarea tuturor actorilor implicati și prevenirea timpurie a violenței;
  • prevederea unor modalități de reacție rapide și echilibrate în cazul declanșării faptelor de violență;
  • conștientizarea necesității de acțiune la toți actorii implicați și întărirea mobilizării acestora;
  • promovarea dezvoltarii de schimburi, dialoguri la toate nivelurile în cadrul comunității;
  • acordarea priorității în ceea ce privește protecția și îngrijirea victimelor;
  • susținerea familiilor în ceea ce priveste exercitarea rolului lor educativ.     

 

Copiii și elevii sunt supuși abuzurilor fizice atât în căminul familial, potrivit prejudecății tradiționale că pedepsele fizice sunt un ”drept al părinteleui” sau deținătorului custodiei, cât și în mediul comunității școlare, România situându-se într-un previzibil loc de neînvidiat în ceea ce privește respectarea drepturilor tinerilor și a integrității lor corporale.

Newsletter

Aboneaza-te la newsletter-ul Prof21 si te vom tine la curent cu evenimentele importante.