Analfabetismul ştiinţific – 47% cred că Pământului îi trebuie o lună să înconjoare Soarele

Postat la 15 februarie 2019 de Alexandru Gabor în categoria Știri







Analfabetismul ştiinţific – 47% cred că Pământului îi trebuie o lună să înconjoare Soarele


Sintagma „analfabetism ştiinţific” a intrat în conştiinţa publică în anul 2010, odată cu publicarea studiului Ştiință şi societate. Interese şi percepții ale publicului privind cercetarea ştiințifică şi rezultatele cercetării, realizat de o echipă multidisciplinară, coordonată de Vlăsceanu L., Rughiniş C., şi Duşa A. Astfel, pentru prima dată, s-a măsurat nivelul analfabetismului ştiinţific în România, după o metodologie folosită şi de Comisia Europeană pentru analiza comparativă a competenţelor ştiinţifice pe care le au cetăţenii europeni.

Rezultatele studiului au fost dezbătute ulterior o perioadă însemnată. Mass media a preluat parţial concluzii ale chestionarului, însă analiza efectuată de cercetători ai Universităţii Bucureşti a rămas fără nicio consecinţă la nivelul priorităţilor şi direcţiilor strategice în domeniul educaţiei:

  • pentru 42% dintre români Soarele se învârte în jurul Pământului
  • 37% consideră falsă afirmația: „Ființele umane, aşa cum le ştim noi azi, au evoluat din specii străvechi de animale”
  • 21% consideră că antibioticele distrug viruşii şi bacteriile (faţă de o medie europeană de 3%)
  • 22% consideră horoscopul ca fiind foarte „ştiinţific”
  • Aprox. 50% consideră că e bine să ţinem cont de credințele populare „culoarea roșie ne ferește de deochi” şi „dacă te mănâncă palma stângă vei primi bani”
  • 44% cosideră că primele fiinţe umane au trăit în aceeaşi perioadă cu dinozaurii
  • 44% consideră că laptele radioactiv devine sigur pentru consum prin fierberea sa
  • 34% cred că laserele funcţionează prin concentrarea undelor sonore

Interesul pentru analfabetism ştiinţific este relativ recent în România, spre deosebire de statele europene membre ale UE, unde primele sondaje asupra capitalului de competenţe ştiinţifice au apărut în anii 1990. Chestionarul aplicat unui eşantion reprezentativ al populaţiei din România a relevat o diagnoză dramatică a stocului de cunoştinţe ştiinţifice. Potrivit autorilor, 80% din populaţia României nu dispune de informaţii ştiinţifice de bază, cam acelaşi procent nu înţelege ce este, de pildă, metoda experimentală şi cum acţionează un medicament placebo, segmente importante din populaţie dau credit superstiţiilor şi credinţelor populare şi un segment mare din eşantionul selectat crede că există un conflict între ştiinţă şi religie.

În perspectivă europeană, gradul de analfabetism ştiinţific plasează ţara noastră la limita inferioară a clasamentelor publicate de Comisia Europeană, respectiv România ocupă locul 24 din cele 29 de ţări europene incluse în evaluare. Pentru mulţi observatori şi experţi, acest lucru nu este deloc o surpriză. Problemele structurale ale educaţiei au impact şi consecinţe în toate rapoartele comparative pe subindicaotrii educaţiei în care a fost inclusă şi România. Neîncrederea şi scepticismul faţă de ştiinţă, de progresele ştiinţei şi utilitatea ei de a ne face viaţa mai uşoară sunt atitudini dominante surprinse de autorii studiului citat. Paradoxul mneţionat în corelaţiile statistice efectuate în studiu arată o tendinţă îngrijorătoare, anume faptul că anii de şcolarizare nu modifică radical percepţiile şi atitudinilor noastre faţă de ştiinţă, religie şi progresul epistemic. Cu alte cuvinte, sistemul terţiar de educaţie, absolvirea unei facultăţi nu înseamnă autoomat că deficitul de bagaj ştiinţific este recuperat. Pe de altă parte, se infirmă şi ipoteza că oamenii cu atitudini religioase sunt mai predispuşi să accepte credinţe şi superstiţii populare, cei doi factori nu se corelează semnificativ.

Şi analfabetismul ştiinţific, şi analfabetismul funcţional trebuie să îngrijoreze în egală măsură directorii şcolari, decidenţii la nivel local în educaţie şi autorităţile centrale. Neîncrederea în ştiinţă şi corpusul validat empiric şi teroretic al disciplinelor ştiinţifice duce mai departe la îndoială, scepticism şi negare a unor evoluţii ce pot fi ireversibile. Un caz aparte este scepticismul cu care este privită tema schimbărilor climatice, de pildă, sau a importanţei dezvoltării sustenabile. În multe situaţii concrete de viaţă, capitalul cognitiv, respectiv informaţii elementare ştiinţifice, poate salva efectiv vieţi, aşa cum s-a fi putut întâmpla în accidentul din Apuseni, în 2014, când coordonatele accidentului au fost trimise la centru şi nimeni nu a reuşit să facă transformarea pentru a localiza cu precizie evenimentul. Desigur, unele ajustări pot fi realizate cu paşi mici, de pildă, a limita efectele dezastruoase ale analfabetismului ştiinţific. Subiectul supra-utilizării antibioticelor în România era binecunoscut, însă cauzele acestui comportament, nerecomandat de doctori, au fost aflate relativ târziu, după ce studiul amintit a indicat că 1 din 5 români cred că antibioticele ucid viruşii şi bacteriile. Un alt exemplu, legat de studiul citat, se corelează cu atitudini discriminatorii, larg răspândite în societate. Aproximativ 33% dintre români cred că poţi fi contaminat cu SIDA dacă bei apă din paharul folosit de o persoană infectată. Această convingere nu poate fi disociată de discriminarea împotriva persoanlor HIV pozitive în instituţii publice, în unităţi de asistenţă medicale şi la locul de muncă.    

Cele două faţete ale analfabetismului, cel funcţional, şi cel ştiinţific, trebuie considerate priorităţi zero ale sistemului educaţional. De la linia întâi a educaţiei, dascăli, profesori, învăţători, până la nivelul de decizie cel mai de sus, se pot găsi formule de dialog şi acţiune concertată, astfel încât România să recupereze încet-încet decalajul de competenţe şi abilităţi cognitive ce o separă de restul democraţiilor din spaţiul european.  

Newsletter

Aboneaza-te la newsletter-ul Prof21 si te vom tine la curent cu evenimentele importante.