O prioritate strategică

Postat la 28 ianuarie 2019 de Alexandru Gabor în categoria Știri







O prioritate strategică


Testările PISA, cele care măsoară analfabetismul funcțional, se fac la intervale de trei ani, pe un eșantion reprezentativ al elevilor cu vârsta de minim 15 ani. În România, acest eșantion cuprinde aproximativ 5.000 de elevi, care sunt solicitați să dea testul la matematică, știinte și citire. Acest din urmă termen este impropriu, întrucât testele PISA nu măsoară abilitatea cuiva de a citi, ci, mai degrabă capacitatea de a înțelege un text scris.

România a participat la fiecare evaluăre PISA începând cu anul 2006. Ceea ce se constată în subindicatorii de capacitate cognitivă măsurați este regres ușor la abilitatea de înțelegere a unui text scris și stagnare la indicatorii care măsoară competențele matematice și în știinte.

În acest moment, dintre prioritățile luate în calcul ca teme strategice ale sistemului de educație în România, tema analfabetismului funcțional a intrat în topul agendei publice, este recomandată de o serie de ong-uri din domeniul educației și a fost asumată ca prioritate în Programe de Guvernare.

Desigur că abandonul școlar, părăsirea timpurie a școlii, refacerea curriculei sunt și ele teme prioritare ale unei strategii naționale în sistemul de educație. Dezbaterea este însă care anume dintre aceste variabile pot contribui pe termen lung la schimbări de substanță în performanțele sistemului național de educație.  Știm, de pildă, din alte studii, că problema abandonului școlar și părăsirea timpurie a școlii se corelează de motivații economice, respectiv sunt afectate mai degrabă comunități marginale, defavorizate, unde costurile de școlarizare sunt prohibitive pentru părinți.

Diferența dintre priorități stategice și priorități pur și simplu rezidă în faptul că primele au consecințe,  bune sau negative, pe termen lung și, în al doilea rând, ele au efecte structurale, în sensul că afectează întreg sistemul pe care îl determină sau îl reglementează.

Argumentul în sprijinul analfabetismului funcțional ca țintă strategică a reformei în educație este, întâi de toate, economic. Simulările PISA și OECD demonstrează că prosperitatea și creșterea ecnomică a unei țări nu se poate disocia de performanțele înregistrate de elevii incluși în sistemul național de educație.  Această concluzie poate fi coroborată cu regresiile realizate de CEAE, în baza unor scenarii diferite de rate ale creșterii economice. Al doilea argument este unul ce ține de solidaritatea socială. Efectele analfabetismului funcțional privesc preponderent comunități sau familii deja dezavantajate, cărora le lipsesc resursele de a compensa tarele sistemului de educație. În acest fel, ciclul de precaritate se reactualizează și se perpetuează, în loc să se consolideze traiectorii de mobilitate socială, specifice sistemelor de educație din democrațiile prospere.

Media europeană a analfabetismului funcțional este, în prezent, aproximativ 20%, în constrast cu scorul de 39%, obținut de România la cea mai recentă evaluare. Strategia Europa2020 prevede un angajament ca acest indicator să se reducă la 15%. Deși datele pentru evaluarea din 2018 nu sunt încă publice, așteptările experților sunt pesimiste. În scenariul neutru, indicatorii României se vor menține la același nivel, în scenariul negativ vom fi însă martorii unui regres semnificativ față de edițiile anterioare ale rezultatele PISA.  

Newsletter

Aboneaza-te la newsletter-ul Prof21 si te vom tine la curent cu evenimentele importante.