Animație socio-educativă

Termenul de animator provine din cuvântul latin “animus” care se traduce prin “suflet”, aceasta însemnând că animatorul este sufletul publicului cu care lucrează. Animația socio-educativă reprezintă o modalitate, un instrument de relaționare cu publicul, folosindu-se de activități de tip social, cultural, fizic și sportiv. Pentru aceasta, animatorul trebuie să cunoască și să aplice diverse practici și tehnici de animație în grup, fără să neglijeze însă relația individuală. Instrumentul cel mai des folosit este jocul educativ. Animatorul socio-educativ are vocație educativă în domeniul social, cultural și/ sau socio-cultural, sportiv, organizând jocuri plecând de la necesitățile persoanelor cu care lucrează (copii, tineri, adulți). Principiile de lucru ale animatorului sunt cele ale toleranței, autonomiei individuale, responsabilității sociale, respectării drepturilor copilului.

Obiective de învățare
Funcțiile animației socio-educative sunt cele de socializare, de reglare socială, de culturalizare, aceasta având un caracter educativ și inovator.

Rezultatele/impactul metodei
În primul rând animația socio-educativă are impact asupra autonomiei beneficiarului, acesta învățând să își controleze comportamentul, ajutându-l să gândească în avas și să acționeze pentru a atinge o acțiune planificată în timp, învață să colaboreze, să împărtășească opiniile și gândurile altora, învață să facă față provocărilor din viața de zi cu zi în mod spontan și creativ. Nu în ultimul rând învață să dea sens la ceea ce face, să înțeleagă de ce se exercită o anumită acțiune și în ce context.