Storytelling

Metoda storytelling reprezintă materializarea evenimentelor cotidiene/ zilnice în cuvinte, imagini și sunete, de multe ori folosind tehnici de improvizație. Poveștile au fost întotdeuna folosite în orice cultură ca un mijloc de divertisment, educație, conservare a patrimoniului cultural și de a insufla valorile morale. Elementele esențiale ale poveștilor includ subiectul lor, personajele și narația. Storytelling este o modalitate bună de a împărtășii și interpreta experiența personală deoarece poveștile pot reprezenta un instrument eficient de a transfera cunoștințele iîntr-un context social.

Obiective de învățare

Într-un proces de storytelling participanții își pot dezvolta capacitatea de a asculta, respectiv a povestii, de a aduce coerență unei povești nestructurate, de a lega un context imaginar de unul real și de a proiecta soluții la diverse situații apărute. De asemenea participanții își dezvoltă creativitatea, capacitatea de sinteză, flexibilitatea gândirii în afara tiparelor.


Rezultatele/impactul metodei

Poveștile reprezintă instrumente eficiente educaționale deoarece cei care povestesc și cei care ascultă se pot implica activ. În timp ce sunt implicați, participanții pot să își imagineze noi perspective, să se implice într-un proces transformativ și empatic. Ascultând povești se pot crea conexiuni puternice, se pot promova modalități inovative de rezolvare a unor probleme și se pot proiecta viitoare acțiuni în acest sens prin imaginarea unor noi perspective. Împreună, cei care narează și cei care ascultă, pot căuta cele mai bune modalități de a găsi noi soluții la diverse aspecte.