Rezolvarea de probleme

Rezolvarea problemelor ocupă o parte importantă din viaţa noastră şi, pentru orice persoană, ea reprezintă o componentă esenţială a activităţii. Termenul de "problemă" are de multe ori o conotaţie negativă. În esenţă, o problemă nu este decât un "decalaj" între situaţia curentă şi situaţia dorită – deosebirea dintre ce este acum şi ce ar trebui să fie.


Obiective: 

Identificarea problemei într-o situație și a tipului .
Identificarea pașilor necesari în rezolvarea de probleme.
Implementarea pașilor necesari în rezolvarea de probleme pentru o anumită situație. 


Aplicabilitate:

În context școlar, în medierea și soluționarea micilor conflicte și neînțelegeri dintre copii/elevi legate de împărțirea resurselor clasei, responsabilizarea în realizarea unor sarcini curente în sala de clasă, etc.


Grup țintă:

clasele IX-XII


Resurse:

      Foi printate cu textul de mai jos sau folosirea unui videoproiector pentru a fi prezentat întregului grup. De asemenea, va fi proiectată și fundamentarea teoretică din Fișa 1 sau vor fi oferite foi cu aceasta.
 
Alina și Mălina sunt colege de apartament. Alina este foarte ordonată, pe când Mălina este dezordonată, lăsând lucrurile împrăștiate prin cameră. Mălina face rareori ordine. Alina a făcut curățenie în toată casa pentru că în seara respectivă urma să vină prietenul ei. Apoi pleacă să facă ultimele cumpărături necesare. Când s-a întors de la supermarket, cu o oră înainte de ora de sosire a musafirului, constată că Mălina tocmai aruncase pe jos staniolul cu care era învelită o tabletă de ciocolată și că își lăsase hainele cu care fusese în oraș împrăștiate peste tot. Alina s-a înfuriat pe dezinteresul Mălinei, le-a adunat fără să o întrebe și le-a aruncat în coșul de haine, lovindu-l apoi cu piciorul. 
 

Instrucțiuni: 

Organizează grupul/clasa în echipe de câte 2 persoane.

Vor fi prezentate conceptele teoretice privind rezolvarea de probleme și textul de mai sus. 

Utilizând jocul de rol: unul dintre membrii fiecărui grup va fi Alina, iar celălalt Mălina. 

Utilizând dialogul participanții vor trebui să treacă prin pașii rezolvării de probleme și în același timp să se mențină în rolul stabilit. 


Întrebări pentru debrief-ing: 

Cum v-ați simțit în rolurile atribuite?
Ți se potrivește rolul atribuit? De ce? 
Cum ai gestionat evoluția rolului? Ai fost mulțumit de rezultat? 
Ai schimba abordarea rolului dacă ai avea ocazia? 


Întrebări de procesare a conținutului: 

Care este problema în textul prezentat? 
Cum ar trebui exprimată problema respectivă? 
Care ar putea fi soluțiile alternative la problema prezentată? 
Ce soluție a fost convenită de ambele persoane? 
Cum a fost implementată soluția? 
Cum poate fi verificată în timp implementarea ei? 

 
Fișa 1. 

     
O problemă apare în momentul în care individul dorește să realizeze un scop și nu are încă un răspuns adecvat stocat în memorie. 
Altfel spus, o problemă apare atunci când există:
O stare inițială (ex: copilul este în țarc, jucăria este în afara țarcului)
O stare-scop sau stare finală - diferită de starea inițială, iar individul este motivat să-și atingă scopul. (ex. jocul cu jucăria respectivă) 
O stare de acțiune sau operație a cărei realizare face plauzibilă atingerea scopului (ex: încercarea de a deschide țarcul, solicitarea atenției din partea adultului) 
Dacă una din caracteristici lipsește, problema se suspendă. 

Tipuri de probleme (în funcție de):

Specificitate : 
specifică (am 100 de euro împrumutați pe care nu i-am primit înapoi);
generală (am nevoie de mai mulți bani);

Polarizare:
negativă (am pierdut 200 de euro de care aveam nevoie pentru plata facturilor)
pozitivă (am primit o primă de 100 de euro. Ce voi face cu ei?)

Importanță:
minore (unde mergem la cină în seara aceasta?)
majoră (îmi iubesc soția, dar ea vrea să ne despărțim)
 

Principii implicate în rezolvarea de probleme

ESTE NORMAL SĂ APARĂ PROBLEME (Nu ar trebui privite ca ceva negativ )
PROBLEMELE TREBUIE ANALIZATE (Există într-adevăr? A fost bine definită, structurată?)
CELE MAI MULTE PROBLEME POT FI REZOLVATE (Evitarea neajutorării învățate)
ASUMAREA RESPONSABILITĂȚII PENTRU PROBLEMĂ (Agenți ai schimbării)
FOCALIZAREA PE CE SE POATE FACE, NU PE CE NU SE POATE
SOLUȚIILE TREBUIE SĂ FIE IN PUTEREA NOASTRĂ DE IMPLEMENTARE
SOLUȚIILE TREBUIE SĂ FIE ACCEPTABILE SOCIAL
 
PAȘI în rezolvarea de probleme: 

1. Recunoașterea problemei
Identificarea nevoii nesatisfăcute cât mai timpuriu
Atenție acordată gândurilor și emoțiilor (în ultimul caz mai ales celor: intense, experimentate frecvent, pe o durată lungă sau în contexte neadecvate)
Atenție acordată comportamentelor (mai ales: comportamente neuzuale sau inacceptabile social)

2. Definirea problemei 
Descrierea situației (antecedente: cine, ce, când, unde); 
Listarea nevoilor si alegerea dorinței principale (primare), ce conduce la soluționarea celorlalte dorințe;
Identificarea nevoilor celuilalt;
 
3. Generarea soluțiilor alternative 
Brainstorming 
Schimbarea cadrului de referință (cineva respectat)
Utilizarea soluțiilor anterioare
 
4. Evaluarea soluțiilor alternative
   Filtrul 1: Sunt satisfăcute condițiile specificate pentru “Cum să?” 
   Filtrul 2: Are alternativă în considerarea nevoile celorlalți? 
   Filtrul 3: Este acceptabilă social? 
   Filtrul 4: Este în puterea noastră de a o implementa? 

5. Selectarea soluției (Decizia) 

6. Implementarea soluției 

7. Verificarea efectelor produse de implementarea soluției 
 
Sursa:  Curs Psihologie Cognitivă, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca.